Despre gustul amar al decadentei

The image “http://citanje.blog.hr/slike/logo.jpg” cannot be displayed, because it contains errors.

Numim decadenta tot ce altereaza fundamental viata noastra, ca fiinte create de Dumnezeu. Orice atenteaza la frumusetea noastra interioara este o agresiune necugetata asupra noastra. Pocainta insa si pazirea poruncilor lui Dumnezeu sunt pentru un crestin ortodox cele care tin pe om in linistea si frumusetea lui Dumnezeu.

*

Ca preot ortodox, vad si judec ravagiile postmodernitatii din jurul meu, nu la nivel socilogic sau filosofic, ci din punct de vedere duhovnicesc. Realitatea cruda e aceea ca suntem debusolati, ca nu ne mai stim verticalitatea, din cauza miesmei murdare a decadentei, instaurate ca mod de viata. Oriunde intoarcem ochii suntem manjiti cu infectia patimilor de tot felul. Satanismul de duzina, rautatea si nefericirea oemnilor, se conjuga in fata noastra cu ideologia ca atare a postmodernitatii, cu aceasta perfida rasturnare a tuturor valorilor, pentru un om nou, scos din matca Traditiei ortodoxe. Omul actual, postmodernul este un imatur, un decadent prin definitie, pentru ca el nu se mai revendica de la nimeni. Cand cineva iti spune ca el nu crede in Dumnezeu, ca e agnostic, vrea sa iti spuna ca nu se inscrie in nici o filiatie, in nici o traditie. Acest tip de om se urgiseste pe sine insusi la o viata serpuitoare prin intuneric. Decadenta sufera amarnic. Ca sa ii cunoastem detaliile pacatosului de astazi trebuie sa coboram in iadul fiecaruia, ca sa ajutam pe fiecare. Cu ce cuvinte insa venim in fata omului fara Dumnezeu, ca sa ii aratam fericirea pe care o tot adulmeca prin toate murdariile seculare? La aceasta discutie va invit pe dv., ca sa gasim solutii, solurii viabile.

*

Daca o tanara femeie nu are bani de paine sau de chirie si se prostitueaza, suntem vinovati si noi, care stam langa ea.Daca propriul nostru copil are atitudini criminale si noi nu luam atitudine de cand el este mic, nu facem decat sa lasam un viitor infractor sa se dezvaluie de la sine, pe nepusa masa. Gustul sinceritatii strica gustul decadentei. Daca stam de vorba cu oamenii, daca incercam sa ii respectam, sa ii ajutam, sa ii iubim, daca le redam prietenia si increderea in oameni, ii facem sa se simta importanti, sa se simta ei insisi. Trebuie sa mizam pe umanitate, sa mizam pe bunul simt. Trebuie sa credem ca si cel mai cazut om poate sa simta o mangaiere daca noi ii zambim curat, daca ii zambim cuviicios. Sub scortoasa atitudine a omului cazut sta totusi o inima. Daca faci bine, el va resimti pana la urma cine i-a fost prieten.

*

Altercatia continua cu noi insine, schimbul de replici mentale cu sinele nostru: iata consecintele rupturii interioare cu noi insine, pe care trebuie sa le indreptam prin pocainta! Nu ne ajuta cu nimic sarada, gluma ieftina, aruncarea prin laturi a oamenilor politici ai zilei, a celor mai buni decat noi. Nu ne ajuta cu nimic tampirea simturilor prin tot felul de pacate gretoase, ci avem nevoie de pocainta ca luminare a mintii, ca intoarcere la pacea noastra, la linistea noastra. Motivul principal al vietii noastre nu este acela de a trai pur si simplu, ci de a ne pregati pentru moarte, sau mai bine zis, pentru viata de dupa moarte. Viata noastra e o construire de sine, prin harul lui Dumnezeu, pentru a trai vesnic cu Dumnezeu. Daca moartea ar fi cea care ne-ar inghiti cu totul si dupa ea nu ar mai urma o alta sectiune a vietii noastre, ar fi jalnic, teribil de greu ca sa te bucuri.Dar pentru ca moartea este o usa spre viata vesnica cu Dumnezeu, pretul vietii ne devine cel mai evident si cel mai ravnit dintre toate preturile, pe care suntem dispusi sa le platim.

*

Inteleg durerea celor care isi bat joc de viata lor, dar nu pot sa ii ajut, atata timp cat nu ma lasa sa ii ajut sau nu lasa pe nimeni sa ii ajute. Nu poti face bine cu forta si nimeni nu se poate schimba cu forta. Pana nu vrea si cel bolnav duhovniceste sa se vindece nu poti face nimic.

Pr. Dorin.

Publicat în:  on 06/10/2007 at 5:14 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Sfânta Maria Egipteanca

mary_of_egypt -

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 5:01 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Împăratul lumii

Mantuitorul -

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:59 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Avva Arsenie de la Techirghiol

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:57 PM Scrieti un comentariu

Iubi-Te-voi Doamne…

Fila audio, 2: 53 minute, aici.

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:55 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Pasările măiestre ale lui Dumnezeu

pasaremaiastra -

Fiecare om credincios este o pasăre măiastră, o pasăre cântătoare, dulce viersuitoare lui Dumnezeu. Fiecare om care Îi cântă lui Dumnezeu este un cântăreț al dragostei de Dumnezeu, un om al inimii și al gândirii frumoase.

Frumusețea se naște dintr-o inimă teologică, doxologică. Nu poți să cânți frumos fără să iubești frumos pe Dumnezeu. Cel care cântă cântările lui Dumnezeu, cântările Bisericii Sale umple auzul și inima noastră cu acalmia și frumuseța inimii care se curățește pe sine de patimi.

Să nu ne fie teamă să fim păsări cântătoare ale lui Dumnezeu, cântăreți ai iubirii Sale de oameni! Celor care Îi cântă Lui cu inimă bună, Dumnezeu le dă mult har, multă bucurie în viața lor.

Psa Gianina.

Canonul Învierii Domnului

În format audio, 27:23 minute, aici.

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:49 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Despre „lumini” și Lumina dumnezeiască: mărturia Fer. Sofronie de la Essex

„Mi-a fost dat să trăiesc mai multe feluri de lumină și de lumini: „lumina” insuflării artistice, care izvorăște din frumusețea lumii văzute; „lumina” contemplării filosofice, care se preschimbă într-o experiență mistică; să adăugăm aici și „lumina” cunoașterii științifice, a cărei vrednicie este întotdeauna neapărat relativă; am fost ispitit și de arătări luminoase aduse de duhurile vrăjmașe.

Dar de abia în vârsta coaptă, când m-am întors la Hristos ca fiind Dumnezeu desăvârșit, m-a luminat Lumina cea fără-de-început. Această minunată Lumină, fie și în măsura în care mi-a fost dat, prin bunăvoirea cea de Sus, să o cunosc, a stins tot restul, asemenea Soarelui care, răsărind, nu îți mai îngăduie a zări până și cele mai luminoase stele.”

(Fer. Arhim. Sofronie Saharov, „Vom vedea pe Dumnezeu precum este”, Ed. Sofia, București, 2005, trad. din lb. rusă de Ierom. Rafail Noica, p. 225).

Psa. Gianina

Despre Fericitul Gheorghe Calciu

Redăm în cele ce urmează un articol semnat de R. Sălcianu și scrisoarea de condoleanțe a ÎPS Nicolae al Americii și Canadei, cf. locației: sursă.

UN SFANT AL EXILULUI

In aceasta experienta a vietii, adeseori traita la limita, omul intelege cu adevarat cat de greu este atunci cand te rupi de neamul si credinta ta… pentru ca neamurile se vor prezenta la “judecata de apoi”.

Poate Dumnezeu sa “ridice” un sfant al exilului, poate El sa incurajeze aceasta rupere?

Si totusi cat de mult cauta tot crestinul indurerat o icoana a unui sfant incercat de exil ca si el, care la randul sau sa stie mai bine cum sa inspire rugaciunea credinciosului exilat si sa se roage pentru el la Bunul Dumnezeu.

Ma aflu de peste 20 de ani pe acest drum al exilului si este prima data cand constientizez aceasta mare nevoie de sprijin in rugaciune pe care o icoana a unui sfant al exilului ar putea sa o aduca celui incercat si indurerat, dar si pentru cel care si-a gasit linistea si pacea aici, in noua viata, pe un alt taram. Cat de mare ar fi bucuria de a impartasi aceasta simtire cu icoana sfantului.

Daca Dumnezeu se va indupleca si in iconomia Sa va randui un astfel de sfant – atunci indraznesc asa, dupa putinele mele cunostinte adunate de-a lungul anilor, sa-l propun pe Parintele Gheorghe Calciu, care pe 21-11-2006 (zi sfanta si sarbatoare mare in ceruri: Intrarea Maicii Domnului in Biserica) s-a ridicat la cer si bate la poarta Raiului.

Cine doreste sa cunoasca viata acestuia, va patrunde intr-un univers de iubire daruita lui Hristos si tuturor celor din jurul sau, pentru care Prea Cucernicul Parinte a platit cu lacrimi, rugaciune, ani grei de temnita si tot felul de privatiuni.

A iubit-suferit si s-a rugat pentru noi toti, iar acum suntem noi cei care ne rugam pentru sufletul lui.

Daca incercam sa intelegem doar periplul demn de frumoasa traditie a ciobanului mioritic, care asemeni planetelor se “rotea” in aceasta transhumanta pentru a asigura hrana turmei sale, la fel putem vorbi de aceasta etapa ultima a vietii Parintelui care a fost invrednicit de Dumnezeu spre a iubi pe toti romanii, atat pe cei din tara, cat si pe cei raspanditi in lume.

Pana la urma, iata, el a venit aici, pe Noul Continent, si de acolo, de la mica lui biserica inchinata Sfintei Cruci, a fost prezent si printre noi, chiar si aici in Canada, a fost legat si de cei de la Paris, dar nici un moment nu s-a rupt de tara.

Simtindu-si sfarsitul, iata ca a dorit sa-si ia ramas-bun de la locurile si oamenii pe care i-a iubit.

Inainte de plecarea spre Romania a scris prefata la cartea lui Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos, o carte care cunoaste un adevarat succes deosebit in momentul de fata. Este o carte despre care Parintele spunea ca reprezinta adevaratul “Testament al generatiei noastre”.

In tara a vizitat locurile copilariei, la Mahmudia, apoi a fost la Parintele Iustin Parvu la Manastirea Petru Voda. S-a dus la Cluj la IPS Bartolomeu Anania, la Ocisor, la prietenul sau Marcel Petrisor, dar n-a mai putut merge si la Timisoara, pentru ca boala l-a silit sa revina urgent la Bucuresti, unde prietenii sai l-au internat la Spitalul Militar Central.

Acolo, la capataiul sau, au venit, intre altii, Prea Fericitul Patriarh, Inaltul Bartolomeu si Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, iar multi tineri si credinciosi au asteptat ore in sir sa poata veni la patul sau de suferinta si sa-i sarute mana.

Acolo, la patul de suferinta, a primit si ajutorul lui Gigi Becali, care a facut o donatie importanta pentru biserica noua la care Parintele incepuse deja constructia.

Readus pentru putina vreme in America, si-a revazut enoriasii si familia, apoi a plecat spre viata vesnica.

Si daca am pomenit cuvantul transhumanta, iata ca in testament Parintele a lasat dorinta sa se intoarca in tara, unde sa fie expus la Bucuresti, la Seminarul teologic unde a predat multor generatii de invatacei. Apoi sa fie ingropat la Manastirea Petru-Voda, unde Parintele Iustin Parvu, prietenul sau, se va ingriji de tot rostul.

Joi 22-11-2006, la Biserica Inaltarea Domnului din Montréal s-a facut o slujba pentru sufletul Parintelui. Au slujit preotul-paroh Nicolae Stoleru si Parintele profesor Cezar Vasiliu, iar in continuare s-a produs acea stare minunata declansata de taina iubirii, cand toate sufletele celor care au depus marturie pentru sufletul Parintelui s-au deschis, iar lacrima s-a infratit cu lumina candelei. Atata curatenie sufleteasca, ce a facut sa vibreze toata suflarea tuturor celor prezenti, nu mi-a fost dat sa traiesc niciodata de cand ma aflu aici, la mari departari; am fost cu totii intr-un duh, iar Parintele Gheorghe Calciu ne-a privit cu zambetul sau plin de iubire, ascuns parca smerit in barba sa de lumina.

Vineri 24-11-2006, la Biserica Sfanta Cruce din Washington a fost o zi de priveghi neintrerupt, iar sambata a avut loc slujba arhiereasca, in frunte cu Inalt Prea Sfintitul Parinte Nathaniel, Prea Sfintitul Parinte Irineu si un sobor de 30 de preoti. Biserica a fost neincapatoare, iar slujba s-a tinut in aer liber.

Dupa spusele unui martor ocular (Cristian Geoagiu din Montréal), pentru cateva momente totul a incremenit, chiar si circulatia automobilelor s-a oprit la semafor, s-a citit scrisoarea trimisa de Inalt Prea Sfintitul Parinte Nicolae, ca gest de fratietate cu „fratele nostru”, Prea Cucernicul Parinte Gheorghe.

Daca Parintele Gheorghe a „suparat” sau „smintit” pe cineva, el a platit in aceasta lume cu ani grei de temnita, cu intoarcerea si a celuilalt obraz etc. A reusit sa treaca prin toate incercarile si provocarile, dar nu s-a abatut de la dreapta credinta pentru nimic in lume, si cu iubire a marturisit Adevarul, care este Iubire, Viata si Unire in Iisus Hristos, peste toate lucrarile intortocheate ale „ierarhiilor si intereselor umane”.

R. SALCIANU

*

Scrisoarea de condoleanţe

P. S. Inalt Prea Sfintitul Parinte Nicolae Condrea, in duh de iubire crestina, ne permite transcrierea scrisorii pomenite mai sus..

23 noiembrie 2006

Înalt Prea Sfintitului Parinte Nathaniel,
Prea Sfintitului Parinte Irineu
Inalt Prea Sfintia Voastra, Prea Sfintia Voastra,

Vestea trecerii la cele vesnice a Prea Cucernicului Parinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa ne-a intristat profund. Biserica Ortodoxa Romana a pierdut un parinte devotat, un luptator pentru libertate si adevar, un slujitor vrednic, un exemplu pentru multi preoti si credinciosi in aceasta lume care are tot mai putine chipuri pilduitoare.

Am avut bucuria sa slujesc impreuna cu Parintele Gheorghe si P. S. Episcop Irineu [Duvlea] in Biserica Sf. Cruce din Alexandria [Virginia, U.S.A.], si ma bucur de prezenta unui om incercat care a strabatut timpurile si a continuat sa slujeasca cu daruire Biserica strabuna. Suntem convinsi ca acest sentiment de bucurie pentru impreuna-slujire este impartasit de toti cei care s-au aflat in preajma Parintelui Gheorghe si toti simt acum o mare pierdere.

In numele preotilor si al credinciosilor Arhiepiscopiei noastre, al Prea Sfintitului Episcop Vicar Ioan Casian, doresc sa va transmit condoleante si sa va asigur de rugaciunea noastra pentru sufletul fratelui si parintelui nostru Gheorghe.

Suntem alaturi de familia indoliata, de toti pastoritii sfintiei sale din Washington si il rugam pe Bunul Dumnezeu sa le aduca alinare.

Dumnezeu sa-l odihneasca si sa-l numere in ceata dreptilor.
Vesnica pomenire robului lui Dumnezeu Gheorghe preotul, fratele nostru!
† NICOLAE,
Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane
in America si Canada

……………..

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:39 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Trecerea timpului

…se măsoară în amintiri și în liniște. Se măsoară într-o bătrânețe de fiecare clipă, în clipe de înțelepciune.

Îți amintești cum a fost, mai uiți date despre tine pentru ca să ți le tot amintești, iarăși și iarăși decolorate, trucate, te revezi cu ochi reci sau scrupuloși, vezi detalii, numai detalii disparate…

Timpul personal nu are unitate. El este format numai din fleșuri care spun ceva, care indică o istorie căreia îi aparții dar care nu mai are rezonanță decât pentru tine și pentru câțiva care te cunosc.

E dureros să ții un jurnal și să vezi cum timpul te traversează. Toate jurnalele mele sunt pagini pe care le-aș fi uitat foarte bine dacă nu mi le notam. Eu însumi, un personaj între atâtea personaje, îmi par străin. Sunt pentru mine un străin.

Dar un străin de care îmi amintesc și când nu vreau și când nu am timp…Cam asta suntem noi: niște străini de care ne amintim mai des. Dinspre trecut spre clipa de față lucrurile sunt minuni în lanț.

Nu îmi pot închipui viața, de fapt nu mi-o gândesc altfel, decât ca pe un șir neîntrerupt de minuni.Fiecare zi, fiecare punct din viața mea, e o pagină, un rând, o carte despre multe lucruri. Îmi notez numai o fărâmă din toată această experiență fulgerătoare, meteoritică.

Față în față cu pasul rapid al vieții mele, reflecțiile sunt mult prea puține pe lângă cavalcada de gânduri și sentimente despre care nu sciu, pentru că nu mai am timp să mă regândesc. Abia mai pot să trăiesc această curgere a timpului, darămite să o mai scriu.

Dacă trecerea prin timp se numește viață personală, esența acestei vieți se numește experiență de viață. Dacă prețuiești experiența de viață tocmai pe aceasta trebuie să o împărtășești. Ea dă curaj. Ea susține gândul celor care vin după tine.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Publicat în:  on at 4:31 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Sfântul Grigorie Palama

Psa. Gianina.

Publicat în:  on at 4:26 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Sfânta și marea schimă

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:24 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Maxima nopții

Oriunde există oameni plini de Duhul există o cutremurătoare iubire pentru oameni.

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:22 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Cei de care lumea nu este vrednică

Sf. Nicolae al Mirei Lichiei

Sf. Spiridon al Trimitundei

Sf. Grigorie Palama

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:21 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Schimbarea la Față a Domnului

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:17 PM Scrieti un comentariu
Tags:

Îndrăzneala ca iubire

Sf. Moaşte ale Fericitului Ilie Mărturistiroul din Bucureşti,
din cimitrul Giuleşti.

În limba greacă veche îndrăzneala se comunică prin cuvântul parrisia. Cine are îndrăzneală către Dumnezeu e cel care are o viață sfântă, care are îndrăzneala pe care o aduce iubirea pentru Dumnezeu. Când nu îndrăznești să vii în fața cuiva și să-i vorbești despre tine, despre ceva anume, arăți că nu ai intimitate cu acea persoană.

Intimitatea presupune degajare, presupune să îți spui păsul, inima, cu larghețe de inimă.Însă intimitatea presupune împreună-cunoaștere a celor doi, presupune ca eu să fiu cu Dumnezeu în relații foarte adânci, foarte pline de sfințenie. De aceea parrisia nu e sfidare a lui Dumnezeu ci îndrăzneala cea bună, îndrăzneala la iubirea Lui.

Când Sfinții acționează prin parrisia, ei acționează ca unii care se roagă Domnului cu iubire pentru alții. Rugăciunile de vindecare, de ajutor, de exorcizare ale Sfinților sunt rugăciuni ale îndrăznelii, ale intimității cu El. De aceea nimeni nu poate imita îndrăzneala către Dumnezeu fără sfințenie, pentru că ea e o îndrăzneală de conștiință și nu tupeu.

Tupeul presupune infatuarea să crezi că ți se cuvine totul fără să meriți ceva. Parrisia însă nu cere de la Dumnezeu să i se facă voia după cum ea vrea, ci după cum Dumnezeu voiește asta. Facă-Se voia Ta e împreunat cu avântul lui Tu, Doamne poți să faci asta pentru robii Tăi.

Parrisia cere cu încredere dar nu trece marginea cuviinței și a cutremurării sfinte în fața lui Dumnezeu. Tocmai de aceea această îndrăzneală impunătoare a Sfinților te îndeamnă la smerenie și nu la îngâmfare. Se roagă Sfântul ca să învie cineva, să se oprească incendiul, să se mântuiască cineva și Domnul îl ascultă. Tu, care ai conștiința împovărată de păcate te simți mic, laș, neînstare să te rogi așa ceva.

Nu poți să te rogi pentru lucruri care te depășesc, care îți depășeșesc starea de curăție interioară și credința. Rugăciunile noastre sunt pe măsura intimității noastre cu El, pe măsura iubirii noastre. Cel care îndrăznește mai mult e cel care iubește mai mult.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Sfânta Cruce: biruința lui Hristos Dumnezeu asupra păcatului, a morții și a diavolului

Duminica de care ne apropiem este duminica crucii, duminica de la mijlocul Sfântului și Marelui Post, care ne spune că suferința postului e o suferință mântuitoare, că nu e o suferință gratuită, prostească. Durerea postului e plină de dulceața harului. După ce am mâncat astăzi mucenicii cei dulci, așteptăm duminica crucii, duminica cea care ne vestește sensul adânc al mântuirii noastre.

Mântuirea presupune credința în Hristos, fapta iubitoare, plină de credință, care ne umple de har, de frumusețe. Ceea ce facem pentru a ne curăți de patimi primește imediat câștigul ei, câștigul privațiunii asumate. Dai transpirație, dai încordare, dai muncă și primești har. Dai sânge și primești har. Când dăm primim și primim instantaneu mila Sa.

Îmi repugnă ideea că preoții fac morală, că sunt moraliști.Nu e corectă această caracterizare a clerului bisericesc. Ceea ce trebuie să facem noi, faptele noastre decurg din poruncile lui Dumnezeu, sunt fapte ale credinței, nu fapte care nu au nimic de-a face cu credința.Când noi amendăm păcatele și încurajăm pe toți la fapta bună nu suntem moraliști, teoreticieni ai faptelor, ai unor fapte care nu duc la nimic, ci ai faptelor credinței, ai faptelor care ne întăresc și ne mărturisesc în același timp credința.

Milostenia nu este o pomană care nu schimbă nimic în mine. Milostenia e un început de schimbare care mă schimbă. Milostenia este o ieșire din mine spre altul, este o renunțare la mine pentru altul, e o cruce pentru altul. Dacă mă doare pentru copilul meu, pentru soția mea, pentru mama mea, pentru elevul meu, pentru cel pe care îl spovedesc atunci îi port în mine, sunt în mine și eu mă lupt și pentru ei, nu numai pentru mine.

Crucea nu este confortabilă. Ea presupune răni, înjurături nedrepte la adresa ta, scuipări, moarte. Crucea presupune să mori pe nedrept, nu pe drept. Ești omorât de dreptatea omenească pentru ca să trăiești în dreptatea lui Dumnezeu, prin ea.

Duminica crucii ne spune că El, Domnul nostru, a murit pentru noi și noi nu ne mai aparținem. Noi nu mai trăim viața noastră, ci viața Lui. Iar dacă vrem să fim ai Lui trebuie să renunțăm la noi pe măsură ce Îl iubim și mai mult. Suferința te învață să iubești, pentru că suferința este cauzată de iubire. Dacă nu L-am iubi pe Cel ce ne-a iubit mai întâi, n-am simți nimic pentru alții.

Cruce înseamnă să simți pentru toți iubirea lui Dumnezeu pentru lume.

Pr. Drd. Picioruș Dorin Octavian.

Crezul ortodox în bizantina japoneză

Minunea credinței este peste tot impresionantă.
Slavă Ție, Stăpâne Doamne, pentru minunile Tale cele prea mari cu noi păcătoșii!

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:04 PM Scrieti un comentariu

Domnul și izgonirea demonilor din oameni

Pr. Dorin.

Publicat în:  on at 4:01 PM Scrieti un comentariu

Stăpâna lumii, Prea Curata Fecioară

Psa. Gianina.

Publicat în:  on at 4:00 PM Scrieti un comentariu