Update-ul din 29 octombrie 2007 de pe “Creştin Ortodox. ro”

CrestinOrtodox.ro

Despre Dumnezeu Judecatorul

Manastirea Bogdanesti

Manastirea Bogdanesti este o manastire amplasata in satul Bogdanesti (din judetul Suceava), la o distanta de circa 5 kilometri de orasul Falticeni. Aici a fost construita o biserica, in jurul anului 1363, de catre voievodul Bogdan I al Moldovei (1359-1365). Distrusa din temelii de tatari, obstea monahala a fost stramutata in anul 1542 la nou-infiintata Manastirea Rasca, construita in vecinatate. Satul Bogdanesti este o asezare de vechi razesi, aflata in apropierea primei capitale, Baia. In aceasta localitate, in jurul anului 1363, voievodul Bogdan I al Moldovei

Manastirea Sfantului Nectarie din Eghina

Manastirea Sfantului Nectarie, aflata in insula Eghina (Aegina), este o manastire inchinata Sfantului Nectarie – sfant recent al Bisericii Ortodoxe. Sfantul Nectarie este cel mai nou sfant canonizat de catre Biserica Greciei. La manastirea Sfantului Nectarie se ajunge cu autobuzul care pleaca din Eghina si ajunge in partea opusa muntelui Palaiochora. Pana in insula Eghina se ajunge cu vaporul ce face curse regulate. Manastirea Sfantului Nectarie se afla la o distanta de aproximativ 6 kilometri fata de orasul Eghina. Biserica din Eghina – Catedrala Sfantul Nectarie

Feminismul – adevarurile si neadevarurile lui

Obiectia cea mai curenta la miscarea feminista se bazeaza pe incapacitatea creatoare a femeii. Geniul este aproape exclusiv masculin. Daca exista femei savante si mari artiste, femei compozitor nu exista aproape deloc. Dar pentru a judeca in mod echitabil participarea feminina la cultura, trebuie sa o examinam in conditiile istorice respective … Vocatia femeii nu este legata de societate, ci de omen ire; campul ei de actiune nu este civilizatia, ci “cultura”. Cu ochii deschisi, cu candelele pline de “untdelemnul bucuriei”, fecioarele intelepte sunt in asteptarea Mirelui

Iconologia intre politica imperiala si sfintenie monahala

Desi in Noul Testament, Iisus Hristos este explicit desemnat atat drept “Cuvantul (Logos) lui Dumnezeu” “(Ioan 1, 1) cat si “Icoana (Eikon) Dumnezeului Celui nevazut” (Coloseni 1, 15), date fiind originea sa ebraica si contextul religios politeist in care s-a propagat in primele secole, crestinismul a manifestat o rezerva incontestabila fata de imaginile religioase. Dupa cum atesta literatura crestina a epocii, confirmata de rezultatele cercetarilor arheologice, in primele do ua secole nu poate fi vorba inca de reprezentari

Starea avortiva

Fiecare femeie are o constiinta care in momentul deciziei pentru avort este adormita si ignorata. In urma experientei la care se expune, savarsind pruncuciderea, devine constienta de adevarul ca nu exista cale de intoarcere spre statutul avut inainte. Avortul nu poate fi revocat. Fapta odata indeplinita nu mai poate fi anulata si nimeni si nimic nemaifiind in stare sa o justifice. De aceea, femeia va fi, mai intai cinica cu ea insasi, precum si cu cei din jur. Daca vina nu este recunoscuta, printr-o ordine fireasca apar in ea unele tulburari interioare

Cine este Iisus Hristos pentru Europa?

O problema esentiala este pusa de noile forme de religiozitate, care se pun in opozitie radicala cu crestinismul si ii neaga orice pretentie de a fi, nu o religie precum altele, ci “adevarata religie”. Multe dintre aceste religii confera un loc special in propriul univers religios, un loc relevant lui Iisus Hristos, dar neaga ca El este Fiul lui Dumnezeu facut om. In realitate, problema lui Hristos este de trei secole, adica din timpurile iluminismului, marea problema a Europei. Intrebarea: “Cine este Iisus Hristos?” traverseaza din secolul al XVIII-lea istoria culturala a cont inentului nostru

Din ultimele postari de pe FORUM:

cozia: Nu prea inteleg de ce acest parinte al Bisericii noastre Ortodoxe de la o vreme a inceput sa fie foarte preocupat de ecologie, proiecte legate de consecintele “devastatoare” ale incalzirii globale, l-am vazut in Groenlanda ca analiza acolo grosimea ghetii cu oamenii de stiinta, muntii care nu mai sunt inzapeziti de citiva ani buni, analiza focile si ursii care urmeaza sa sufere consecintele… vezi mai mult

 

 

Stiri:

Sfantul Dimitrie Basarabov praznuit in Bulgaria

Papa a beatificat martirii spanioli

Patriarhia a inaugurat la Bucuresti doua institutii misionare

ASCOR Iasi cauta voluntari

Casa memoriala pentru patriarhul Teoctist, la Stauceni

Comunitatea CrestinOrtodox.ro

Director web ortodox:

Apologetica Biblia online Biserici si parohii Diverse
Calendar – sinaxar Episcopii Forumuri ortodoxe Duhovnici
Edituri si magazine Carti ortodoxe Galerii foto Invatamant
Mitropolii Pagini personale Manastiri si schituri Patriarhii
Predici si conferinte Radio ortodox Slujbe si rugaciuni  

Calendar ortodox 2007

 

Sfanta Scriptura | Carti ortodoxe | Dictionarul Teologilor Romani

Psa. Gianina.

Publicat în:  on 29/10/2007 at 5:28 PM Scrieti un comentariu

Ortodocşii cred şi cercetează

Crede şi nu cerceta este un dicton imputat ortodocşilor. Reproşul constă în faptul că ei ar crede în Dumnezeu fără să [aibă voie să] cerceteze, să verifice existenţa Sa. Acest dicton sau felul în care este înţeles şi replicat spre admonestarea credincioşilor, este însă cu totul fals.

Ortodocşii nu cred fără a cerceta. Dimpotrivă. Hristos a spus: cercetaţi Scripturile. Asemenea, toată istoria Creştinismului ortodox consemnează apelul Sfinţilor Părinţi la a cerceta Sfintele Scripturi şi cărţile Sfinţilor, precum şi la a contempla şi a înţelege raţiunile lumii. Ei au avertizat că toată răutatea din om este consecinţa lipsei studiului, a cercetării.

Pe de altă parte, a cerceta în dictonul respectiv este interpretat exclusiv ca a cerceta ştiinţific, a căuta dovezi ştiinţifice ale existenţei lui Dumnezeu. Cum Dumnezeu nu poate fi reperat cu aparatura creată de om, concluzia detractorilor noştri este că noi nu cercetăm, căci – zic ei – am vedea că Dumnezeu nu apare pe niciun radar omenesc şi ne-am convinge astfel, ne-am lepăda de credinţa noastră oarbă.

Aceasta nu înseamnă însă nici pe departe că noi nu avem dovezi. Ba da, avem dovezi şi încă din belşug. Atât dovezi spirituale, interioare, cât şi istorice, ştiinţifice, logice şi de bun simţ. Ele sunt pretutindeni, atât de ubicue încât unii nu mai pot să le mai vadă. E ca în proverbul în care nu mai poţi vedea pădurea din cauza copacilor.

Există, cum zicem noi, nor de mărturii, chiar dacă aceste dovezi ale credinţei în Dumnezeul cel Adevărat, s-a încercat să fie eliminate, încetul cu încetul, de-a lungul timpului, mai precis de câteva sute de ani încoace. În perioadele de repăgânizare a lumii, a Renaşterii şi a Iluminismului, s-a renunţat treptat, la dovezile reprezentate de profeţiile Sibilelor şi la alte proorocii ale Antichităţii, apoi la tradiţia creştină cuprinsă în Vieţile Sfinţilor, adică la hagiografii, care au fost considerate basme, pentru ca până la urmă să vină Baruch Spinoza şi să afirme că întreaga Scriptură este o adunătură de poveşti inventate de oameni. Confesiunile protestante şi neoprotestante, la rândul lor, au renunţat la toată Tradiţia Bisericii, în timp ce catolicii privesc dubitativ spre mulţi Sfinţi ai Bisericii Una. Aşa încât unii dintre cei mai mari Sfinţi şi Teologi, ca Sfântul Dionisei Areopagitul, Sfântul Isaac Sirul sau Sfântul Simeon Noul Teolog, sunt pseudologizaţi sau aruncaţi în categoria ereticilor, spre a fi discreditaţi. Apologia noastră are însă un suport masiv de îndreptăţiri.

În acelaşi timp, este evidentă purtarea de grijă a lui Dumnezeu cu oamenii. După cum e evident şi faptul că evoluţionismul este ilogic şi nedemonstrabil, pentru că nu se poate concepe existenţa veşnică a materiei, reconversia nimicului în creaţie, a materiei anorganice în materie organnică sau a materiei inanimate în fiinţe vii, ori a fiinţelor iraţionale în fiinţe raţionale. Sunt tot atâtea praguri sau hăuri de netrecut, în ceea ce ar trebui să fie explicaţia evoluţionistă.

Pe de altă parte, fiecare credincios ortodox are dovezi personale şi intime, care se verifică şi se confirmă prin mărturia tradiţiei şi a contemporanilor care trăiesc viaţa vie a Bisericii.

Reproşul de a fi oameni fără dovezi şi fără apetenţă pentru cercetare vine aşadar din partea unor persoane cu o concepţie haotică despre Biserică şi despre credincioşii ei. Cei care ne acuză, ei sunt cei care cred în ce cred ei şi nu cercetează adevărul.

Psa. Gianina

Publicat în:  on at 8:05 AM Scrieti un comentariu
Tags: