Cum se ţine mâna ca să îţi faci semnul Sfintei Cruci
Degetele astfel împreunate se duc în primul rând la frunte, apoi la pântece, pe omoplatul drept, apoi pe cel stâng…cu evlavie şi cu atenţie. Astfel se face semnul Sfintei Cruci în mod corect, autentic ortodox!
Închinarea magilor, prorocită în Vechiul Testament
Ca ploaia pe lână Se va pogorî
şi ca picăturile ce cad pe pământ.
În zilele Lui va răsări dreptatea
şi belşug de pace cât va sta luna pe cer.
Şi stăpânirea Lui va fi de la o mare pân’ la alta
şi de la un râu pân’ la marginile lumii.
În faţa Lui vor cădea la pământ Etiopienii
şi vrăjmaşii Lui vor linge ţărâna.
Regii Tarsisului şi insulele vor aduce daruri,
daruri vor aduce regii Arabilor şi cei din Saba;
şi Lui I se vor închina toţi regii pământului.
(Ps. 71, 6-10, din Biblia ed. 2001)
Fiica Sfântului Constantin Brâncoveanu a avut un vis profetic
Ni-l povesteşte Anton Maria Del Chiaro, secretarul Sfântului Constantin, după ce ne informează că Domnitorul fusese avertizat printr-o scrisoare de la un grec din Constantinopol asupra hotărârii vizirului de a-l mazili. Însă nici Sfântul Constantin, nici ginerele său, martirizat împreună cu el, Sfântul Ianache Sfetnicul şi nici alţi boieri nu au dat crezare acestei scrisori, întrucât tocmai primiseră din partea vizirului o altă scrisoare, concepută astfel încât să adoarmă vigilenţa voievodului, un răvaş diplomatic în care turcii aveau faţă prietenoasă.
În acele zile, cu puţin înainte de mazilirea Sfântului Constantin, s-a îmbolnăvit şi a trecut la cele veşnice fiica sa, Stanca. Secretarul brâncovenesc ne dă mărturie, în cartea sa, că ea a avut un vis profetic cu privire la soarta tragică (din perspectivă omenească, dar fericită, din unghiul de vedere duhovnicesc) a tatălui şi a familiei sale:
“În aceste zile de nehotărâre, căzu bolnavă fiica mai mare a Voevodului, Doamna Stanca, care în agonie chemă pe Doamna, mama ei, şi surorile ei, arătându-le, halucinând, o ceată de turci care zmunceşte de grumaz pe tatăl ei, vroind să-l ducă la Constantinopol.
Cu greu fu liniştită de cei din jurul ei, dar muri după câteva ore. Acest fapt mi-au povestit surorile defunctei, înainte de detronarea tatălui lor.
În ziua înmormântărei Principesei, care avu loc în biserica metropolitană [slujba de înmormântare a avut loc la Mitropolie, iar predica funebră a rostit-o Sfântul Antim Ivireanul - n.n.] din Bucureşti, aflai de un alt caz memorabil, vrednic de a fi notat. Mitropolia e pe vârful unui deal. În vale e palatul brâncovenesc. În afara porţii palatului se află o cruce de piatră albă, cu o inscripţie în limba valahă, că-n acelaş loc tatăl Principelui a fost tăiat în bucăţi de dorobanţii răsculaţi contra sa.
Principele Constantin scoborând călare de la Mitropolie, cu tot alaiul pompos, în dreptul aceleiaşi cruci, o găină îi zbură pe braţ; acest semn a fost atribuit unei iminente nenorociri, căci întâmplările cele mai simple sunt efectele misterioase ale Providenţei.” (Cf. Anton-Maria Del Chiaro Fiorentino, Revoluţiile Valahiei, în româneşte de S. Cris-Cristian, cu o introducere de Nicolae Iorga, Ed. Viaţa Românească, Iaşi, 1929, p. 44).
Familia Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu primea aşadar avertismente pe mai multe căi. Însă se apropia ziua Învierii… Dar, în Săptămâna Mare, a anului 1714, turcii au năvălit fără veste şi l-au arestat, împreună cu familia, pornindu-l spre Constantinopol. Vinerea Mare a fost, în mod providenţial, ziua începutului pătimirii lor.
Au urmat luni de arest şi de torturi grele, cărora Sfântul Constantin şi fiii săi nu le-au cedat. Pe 25 august, de Sfânta Maria, când Domnitorul împlinea 60 de ani, iar soţia sa îşi serba ziua onomastică, au fost aduşi în faţa eşafodului, pe malul Bosforului, în prezenţa delegaţiilor şi ambasadorilor străini la Constantinopol, printre care şi ambasadorul Franţei. Cei prezenţi au mărturisit că şi turcii s-au înfiorat şi n-au suportat cruzimea peisajului şi atrocitatea execuţiei hotărâte de vizir.
Li s-a oferit viaţa în schimbul renunţării la credinţa ortodoxă şi a convertirii la mahomedanism, ceea ce au refuzat. În consecinţă, în faţa unei audienţe numeroase aduse la spectacol, li s-au tăiat capetele, Domnului, celor 4 fii ai săi şi ginerelui său, Ianache Sfetnicul. Capetele au fost atârnate în pari, iar trupurile aruncate în apă, de unde nişte creştini evlavioşi au recuperat trupul Sfântului Constantin şi l-au dat soţiei sale, Doamna Maria, care l-a adus şi l-a înmormântat în Biserica Sfântul Gheorghe.
Psa. Gianina Picioruş
Vieţile Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf [3 podcasturi agheologice]
Găsiţi aici filele audio.
Textul acestei aghiografii/hagiografii este luat din Sfintele Amintiri. Sinaxar, Ed. Hyperion, Chişinău, 1992 (p. 13-49) şi este o prelucrare săvârşită de către Mihail Sadoveanu, unul dintre cei mai mari stilişti ai literaturii române, alături de Radu Petrescu. Se vede, cu atât mai limpede, că stilul sadovenian s-a format prin cunoaşterea cărţilor vechi ale Bisericii şi prin amprentarea operelor sale cu parfumul lor arhaic, cu dulceaţa cuvântului, cu frumuseţea şi înţelepciunea cărţilor ortodoxe. Cel care a scris mai întâi viaţa acestor Sfinţi a fost însă Sfântul Ioan Damaschin.
Am aflat în text cuvântul rovină, rovine, al cărui înţeles este: groapă, râpă, adâncitură, din sl. rovu, groapă (Cf. Dicţionarul etimologic al limbii române, Ed. Saeculum I. O. , Bucureşti, 2007). Deci la Rovine, în câmpii, unde au fost înfrânţi turcii de către Mircea cel Bătrân, era un teren denivelat, cu multe gropi.
Psa. Gianina
Astăzi începe Săptămâna Mare, cu preînchipuirea patimilor Domnului prin Sfântul Iosif Patriarhul
Iosif cel frumos
De două ori veşmântul sfârtecat
Zvârlit de fraţi de viu într-o fântână
Şi-o muiere frământa în pat
Pielea moartă a şarpelui în mână.
Era cu paradisu-mpodobit
De tatăl său într-o cămaşă lungă
De va fi-n pustie încolţit
Fiarele la suflet să n-ajungă.
Iar sub strai cu fecioria-ncins
Patimile nu-l puteau cuprinde
Dinspre lume candelabrul stins
Dincolo de stele se aprinde.
Pierde-se pot multe pe pământ
Mai ales ce nu ne aparţine
Şi din moarte vom ieşi curând
Pe lumina stingerii de sine.
Ioan Alexandru
***
Psa. Gianina.
Cuvioasă Maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Mâine prăznuim o Sfântă, pe Sfânta Maria Egipteanca, a cărei viaţă, mai întâi depravată şi apoi preadumnezeiască, Biserica noastră ne-o pune înainte ca să dea aripi şi încurajare tuturor păcătoşilor să se pocăiască şi să nu se îndoiască de mila lui Dumnezeu. Faţă de Sfânta Maria Egipteanca atât Părintele Dorin cât şi eu avem o evlavie adâncă şi o inimă mulţumitoare, căci ne-a ajutat grabnic când am avut nevoie şi am alergat la sfinţia sa. În Sfântul Post cel Mare, Biserica ne aminteşte pocăinţa ei şi viaţa de 47 de ani în adâncul pustiei şi ne dă ocazia să ne rugăm ei fierbinte atât la canonul cel mare al Sfântului Andrei Criteanul, cât şi acum, la prăznuirea sa.
Psa. Gianina.
Lumânările dragostei creştine
Dragostea pentru cei adormiţi este o lumină care ne luminează şi pe noi odată cu ei.
Psa. Gianina.
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Unde să ne înălţăm? Cu mintea la cer, acolo de unde S-a pogorât Cel ce a plecat cerurile şi S-a întrupat pentru noi şi S-a născut în peştera lumii noastre.
Psa. Gianina
Chip al Sfintei Treimi
Iar ierarhia sinodală este şi ea, în relaţiile ei, chip al Sfintei Treimi.
De asemenea, ea se face model al felului de relaţii între ceilalţi membri ai Bisericii şi peste tot acest fel de conducere a Bisericii e o pildă pentru stat şi pentru oameni, un ideal ca şi o mustrare. (Fer. Dumitru Stăniloae, Naţiune şi creştinism, Ed. Elion, Bucureşti, 2003, p. 108.)
***
Psa. Gianina
Update-ul de pe “Creştin Ortodox. ro”: 26 noiembrie 2007
 |
 Biserica Sfantul Nicolae din Scheii BrasovuluiSocotita pe buna dreptate catedrala romanilor din tara Barsei, Biserica Sfantul Nicolae din Scheii Brasovului isi identifica inceputurile in negura vremurilor. “La anul de la Hristos 1292 au facut o cruce de lemn in Schei cu sindrila si dupa multi ani, atunci in locul crucei au ridicat biserica de lemn catra anul de la Hs.1513, cu hramul arhiereului Nicolae, iara catra anul 1518 de la Hs. fost-au pe aceeas vreme un preot, Petru, om vestit si indraznind aceasta cu mai mult oameni din Schei s-au dus la tara Romaneasca la domnul ta rii, adeca la Ioan Neagoe Basarab Voevod |
|
Catedrala Llandaff este scaunul episcopal al episcopului de Llandaff (Biserica din Wales), si este situata in suburbia Llandaff-ului, in orasul Cardiff, capitala regiunii Wales. Catedrala anglicana Llandaff este inchinata Sfintilor Petru si Pavel, dar si unor sfinti mai recenti, cum ar fi sfintii Dyfrig, Teilo si Euddogwy. Catedrala Llandaff nu trebuie confundata cu Catedrala romano-catolica din apropiere. Marturiile istorice din aceste locuri mentioneaza un crestinism celtic inca din secolul al VI-lea. Sunt descoperite locuri de inchinaciune celtice pe locul actualei catedrale |
|
Materialul de fata este motivat si se justifica prin doua imperative: una imediata si alta principiala. Este necesara acum o explicare a problemei autenticitatii, respectiv a divinitatii lui Iisus Hristos, pentru ca asistam in zilele noastre la mediatizarea intensa a unei multimi de “documente”, informatii si provocari noi care neaga dumnezeirea Mantuitorului Iisus Hristos, adica esenta crestinismului. Dupa “Codul lui da Vinci” si “Evanghelia lui Iuda”, filmul “documentar” al regizorilor James Cameron si Simcha Jacob ovici pretinde descoperirea “osemintelor”, adica a ramasitelor pamantesti |
|
Episcopul Kallist de Diokleia a identificat trei tipuri de argumente pe care crestinii ortodocsi le folosesc pentru a nu numi femei in preotie, explicand cu claritate istoria si originea lor. Ele sunt: 1) argumentul traditiei; 2) argumente legate de “natura” femeilor si 3) argumentul derivat din caracterul iconic al preotiei. Nu intentionez a-i repeta lucrarea aici, dar as dori sa dezbat si sa evaluez fiecare dintre cele trei [argumente] intr-un contex teologic mai larg. S-a subliniat de multe ori ca Hristos nu a avut femei intre cei doisprezece Apostoli, ca ei si urmasii lor nu au hirotonit femei
|
 Despre smerenie – Sfantul Siluan AthonitulIn zilele noastre, putini “stareti” (batrani imbunatatiti) mai cunosc iubirea Domnului pentru noi, putini cunosc lupta cu vrajmasii si stiu ca, pentru a-i birui, trebuie sa ai smerenia lui Hristos. Domnul iubeste atat de mult pe om ca ii da darurile Sfantului Duh. Dar pana ce invata sa pastreze harul, sufletul trece prin multe furtuni. In primul an dupa ce am primit darul Sfantului Duh, imi spuneam: “Domnul mi-a iertat pacatele. Harul da marturie de aceasta. De ce mai am nevoie?” Dar au asa trebuie, sa gandim. Desi pacatele noastre ne sunt iertate |
|
Sfanta Ecaterina praznuita la Biserica Belvedere din Capitala |
Psa. Gianina.
Despre rolul Părintelui duhovnicesc
Învăţarea alfabetului duhovnicesc prin icoana unui Părinte este un dar foarte mare, care lămureşte multe dintre neînţelegerile şi poticnelile pe care le poate trăi un ortodox, atunci când este la stadiul de lector al cărţilor sfinte, fără a avea un învăţător şi un model duhovnicesc alături de el.
Mai presus de toate, vederea unui Sfânt în viaţă (dacă poţi să înţelegi darurile aceluia) te scuteşte de multe ocolişuri ale închipuirilor care vagabondează în jurul a ceea ce citim din Sfânta Scriptură şi din cărţile patristice. Un exemplu foarte concret de asemenea loisir imaginativ ni-l oferă cu generozitate neoprotestanţii, care însoţesc orice comentariu sau dezbatere cu subiect biblic, cu melanjuri ficţionale despre cum ar fi fost, cum ar fi arătat, ce ar fi simţit sau ce ar fi zis.
Însă nici ortodocşii nu sunt feriţi de asemenea primejdii majore, de a se instala comod în concepţii şi atitudini despre care nu îşi dau seama că sunt doar rodul unei cugetări defectuoase, subiectiviste şi pătimaş-imaginative, şi pe care le consideră obiectiv-adevărate, conforme cu viaţa şi morala Bisericii. Aceasta se întâmplă în condiţiile absenţei unei icoane vii duhovniceşti, pe care să o poată cunoaşte şi înţelege îndeaproape şi pe îndelete.
Subiectivismul şi incitarea la subiectivism au devenit virtute în epoca modernă. Conştiinţa subiectivă, ca instanţă supremă a fiinţei umane, a fost impusă prin filosofia şi cultura secolelor XIX şi XX (Hegel, Husserl, Heidegger, Bergson, Proust, etc.). Adevărul subiectiv a devenit nu numai singurul adevăr al omului modern, dar şi unica marcă a originalităţii, pe când raţiunea obiectivă a clasicilor, a ajuns desuetă. De aceea şi există în neoprotestantism ideea de a aborda cât mai nonconformist şi mai senzaţionalist predica sau comentariul biblic. O metodă care, în lipsa harului şi a adevăratelor virtuţi teologice, degenerează adesea în teatrul absurdului, adică în ridicol şi penibil deplin.
Ortodocşii au înţeles, într-un fel sau altul, că trebuie să se ferească de a cădea în capcanele imaginaţiei şi ale reflecţiei subiectiviste, pentru a ajunge la înţelegerea duhovnicească. Şi acesta este un lucru bun în sine. Dar nu mulţi au înţeles şi practic, experienţial, cât de adâncă este iubirea de sine şi alipirea de subiectivitatea proprie, a oamenilor moderni, care sunt şi ei înşişi prin naşterea în acest context istoric. Cât de gravă este adăstarea în părerea şi închipuirea personală, pe care unii dintre ei adesea o cred a fi o pură poziţionare şi atitudine ortodoxă.
Aici intervine rolul crucial al unui Părinte duhovnicesc, al unui adevărat Părinte înţelept întru Duhul, chiar dacă nu mulţi pot pătrunde dincolo de smerenia lui şi de alte aparenţe. El este modelul viu al trăirii şi al împlinirii dogmei şi moralei ortodoxe, căci văzându-l, ieşi din starea de interogaţie cu privire la felul cum să trăieşti duhovniceşte în mod real, viu. Scapi cel puţin de interpunerile, numeroase, din mintea ta, ale presupunerilor fictive despre cum trebuie să fii, să te comporţi, să reacţionezi, fără să agiţi patimile din interior, ci păstrându-ţi liniştea şi bucuria de la Dumnezeu. Presupuneri care te fac mai mult mândru şi încrezător în sine-ţi, decât cunoscător şi trăitor adevărat.
De aceea întâlnirea cu un astfel de Părinte şi mai ales apropierea îndelungată de el, valorează mai mult decât mii de citiri de ale noastre, chiar dacă ele sunt din cărţi sfinte, în care însă noi nu ajundem mai departe decât de a ne da cu presupusul despre comportamentul şi reacţiile Sfinţilor.
Psa. Gianina Picioruş
Update-ul de pe “Creştin ortodox. ro”, de pe 21 noiembrie 2007
|
 Intrarea Maicii Domnului in Biserica – VovideniaSarbatoarea Intrarea Maicii Domnului in Biserica este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Este sarbatoarea in amintirea zilei in care, potrivit traditiei, Sfintii Ioachim si Ana au adus pe fiica lor Maria, in varsta de trei ani, la templu. Ea va ramane la templu pana la varsta de 15 ani, ca una care, inca inainte de zamislire, fusese harazita Domnului, de catre parintii ei. Nasterea si copilaria Fecioarei Maria nu sunt prezentate in Evanghelii sau in alte carti ale Noului Testament. Amanunte despre aceste etape ale vietii sale sunt consemnate |
 Biserica Doamnei – Intrarea in Biserica a Maicii DomnuluiBiserica Doamnei este situata la intersectia Caii Victoria cu bulevardul Elisabeta din Bucuresti. Biserica a fost ctitorita mai intai din lemn, pe locul unui locas mai vechi. A fost rectitorita de Maria Doamna, a doua sotie a lui Serban Cantacuzino, inainte de 19 februarie 1677, cand e amintita mahalaua din jur “aa lui popa Istratie”, aceasta fiind de altfel, cea mai veche mentiune cunoscuta a enoriei si indirect a bisericii. La 11 mai 1684 mai, mahalaua se numea “la biserica Doamnei” dovedind ca aici exista deja o bis erica, cea a principesei Maria |
|
Biserica a considerat totdeauna pe Fecioara Maria Nascatoare de Dumnezeu, caci in aceasta se implica marturisirea ca Cel ce S-a nascut din ea nu e o persoana omeneasca deosebita de cea dumnezeiasca, ci Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a nascut din ea, dupa firea Sa omeneasca. Niciodata nu se naste o fire, ci un ipostas, care in ordinea omeneasca este o persoana, daca firea nu vine la subzistenta reala decat ca persoana. Persoana care Se naste din Fecioara Maria este identica cu Persoana Cuvantului dumnezeiesc, Care prin intrupare Se face si persoana firii omenesti |
|
Simbolurile imparatiei ei nu sunt confectionarea de diademe, inaccesibile pentru cei multi, pietre pretioase, culori, vesminte speciale si o podoaba imparateasca deosebita de cele ce vin de jos si nascocita de cei ce nu pot sa se ridice de la cele pamantesti si carora hainele le imparatesc sufletele, ci niste haruri de nespus si de neinteles, niste puteri si lucrari mai presus de fire care tind sus, mai presus chiar de podoabele lor ceresti: apelative si mesaje dumnezeiesti care preschimba in ceva mai bun legile firii, o venire a Duhului dumnezeiesc |
|
Evangheliile canonice nu dau prea multe amanunte despre viata Fecioarei Maria. Ea este fiica unica a lui Ioachim si a Anei (Evanghelia apocrifa a sfantului Iacov), care o consacra serviciului religios din templu. De fel din Nazaret, in Galileea (Lc. 1, 26-27), ea este logodita cu Iosif, nume mentionat in genealogia redata de Evanghelia dupa Matei (1, 16), cu scopul de a arata ca Iisus apartine dupa nasterea Sa fizica poporului iudeu, inscriindu-Se in linia de descendenta davidica. Din cauza acestei logodne, Iisus a fost considerat fiul Iui Iosif si al Mariei |
 Icoanele Maicii DomnuluiLocul pe care Biserica i-l recunoaste Maicii Domnului, in dogma si viata liturgica, dar si in inimile credinciosilor este atat de important, incat icoanele inchinate Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu sunt nenumarate. Acest lucru explica nu numai numarul impresionant al acestor icoane, ci si marea lor varietate. Nu ne propunem aici sa cercetam toate icoanele Maicii Domnului ci, inainte de a ne opri cu mai multa atentie asupra uneia, dorim sa amintim cateva din cele mai des intalnite, atat ca punct de reper, cat si pentru a arata varietatea aspectelor sub care sunt infatisate |
|
Manastirea Trojan va gazdui intalnirea delegatiilor Patriarhiei Romane si Patriarhiei Ruse |
|
Cuviosul Antonie de la Iezerul-Valcea praznuit si la Schitul Darvari |
Psa. Gianina.
Update-ul de pe “Creştin Ortodox ro” din 19 noiembrie 2007
 Manastirea NeamtManastirea Neamt este asezata la o distanta de 12 kilometri nord-vest fata de Cetatea Neamtului, pe valea rausorului Nemtisor. Manastirea Neamt mai este numita si “Ierusalimul ortodoxiei romane”. Izvoare istorice, care sa determine cu exactitate timpul si imprejurarile in care ea a luat fiinta nu exista. Traditii locale puternice, in mai multe versiuni, dovedesc existenta manastirii la sfarsitul celui de-al XIV-lea secol. O inscriptie de pe un clopot din veacul al XIX-lea spune: “Acest clopot s-au varsat din materialul clo potului facut la 1393 de domnul Stefan cel dintai |
 Catedrala LichfieldCatedrala Lichfield este situata in regiunea Staffordshire, din Anglia. Catedrala Lichfield este singura catedrala medievala din Anglia care poseda trei spire. Dioceza din care face parte catedrala – Dioceza de Lichfield – este alcatuita din regiunea Staffordshire, o mare parte din Shropshire si o parte din West Midlands. Catedrala Lichfield este inchinata Sfantului Chad si Sfintei Maria. Lungimea totala a catedralei este de 113 metri, turla centrala a acesteia atingand inaltimea de 7 7 de metri – celelalte doua spire au inaltimea de 58 de metri. Catedrala este construita din piatra galbena |
|
A ne ruga pentru insanatosire nu este pacat. Dar trebuie sa adaugam daca voiesti, Doamne! Supunerea deplina fata de Domnul alaturi de primirea docila a celor trimise ca a unor bunuri de la Domnul cel bun si pace sufletului daruiesc … si pe Domnul Il milostivesc si El: fie insanatoseste, fie umple de mangaiere, in pofida situatiei triste. [1, 35] A va trata sora sau a alerga la sfinti sunt doua lucruri care nu se exclud reciproc. Pe doctor Dumnezeu l-a facut si doctoriile sunt creatiile lui Dumnezeu. Doctorul nu el insusi trateaza, ci Dumnezeu trateaza prin el |
|
Cercetari recente asupra straturilor timpurii de cultura si civilizatie din Mespotamia au relevat faptul ca Babilonul a fost un ferment composit; ca el a fost un punct de intalnire a mai multe rase, civilizatii si Culturi, si ca numai la o data destul de tarzie devine un centru independent de emanatie culturala si spirituala. In plus, s-a dovedit ca observarea si cultul astrelor, pe care se baza mitologia astrala nu a jucat un rol important in perioada sumeriana. Acest lucru a facut posibila respigerea teoriei ca Babilonul a fost tinutul de origine al sferei biblice de gandire. |
 Morala libertatiiDomeniul moralei ecleziale este domeniul libertatii personale, concret si totusi nemarginit. El e domeniul universal al vietii in unica-i implinire reala: implinirea ipostatica si personala. Acest adevar originar si fundamental este in acelasi timp cel mai greu accesibil. Ne inversunam, noi oamenii, sa transportam domeniul vietii in spatii unde nu are ce cauta. Ne mesterim idoli ai vietii, dar si idoli ai raului care surpa viata: dam o realitate factice unor amenintari inconsistente si obiectivam pacatul in afara spatiului unde el chiar se savarseste: spatiul libertatii personale |
|
Piatra de temelie a viitoarei Catedrale patriarhale va fi pusa la sfarsitul lunii noiembrie |
|
Reprezentantii Patriarhiilor Romana si Rusa se intalnesc la Sofia pe 22 noiembrie |
|
Cand episcopul Romei era ortodox, atunci era primul intre patriarhi |
Pr. Dorin.
